duminică, 28 februarie 2021

Vizită vila Pherekyde, 1 martie

https://adevarul.ro/news/bucuresti/resedinta-pherekyde-gigurtu-creatia-arh-smarandescu-contributia-arh-marcu-1_60642c9e5163ec427179da71/index.html

Între 1912-1913 se ridica în strada Romană nr. 24 (azi str. N. Iorga nr. 34-36) una dintre cele mai elegante reședințe în stil eclectic beaux-arts din portofoliul arhitectului Paul Smărăndescu (1881-1945). Procesul creator nu a fost ușor, după cum o atestă schițele regăsite în arhiva privată a colecționarului și inginerului Dorin Mihalache. Smărăndescu a propus mai multe stiluri pentru fațade, cel francez câștigând în defavoarea neoromânescului. Antrepriza care a realizat construcția i-a aparținut inginerului Mihai Hartel și lucrarea a costat 250000 lei. Casa ocupa o suprafață de 360 m.p., având un alt corp dependință și un garaj. 



Proprietarul inițial se numea Mihai Pherekyde (1877-1952) și era fiul lui Scarlat (1841-1914), Președintele Curții de Casație și al Elenei Marghiloman (1851-1919), doamnă de onoare a Reginei Elisabeta și binecunoscută filantroapă. A mai avut un frate, Jean și două surori, Irina și Ana. Prin mama sa, Mihai Phereyde era nepotul omului politic conservator Alexandru Marghiloman; a fost căsătorit cu Ecaterina Iurașcu (d. 1954) cu care a avut un fiu, Sandu. Sandu a fost finul și unul dintre moștenitorii lui Alexandru Marghiloman.

În 1914 Smărăndescu va primi comanda unui monument funerar pentru familia Pherekyde, neexecutată însă. Din nou, schițele pregătitoare se păstrează în arhiva privată, oferindu-ne șansa înțelegerii viziunii arhitectului. 


Mihail Pherekyde se va muta în 1923-1924 într-o altă casă pe strada Puțu de piatră nr. 6 (azi str. Gina Patrichi nr. 6A) proiectată tot de arhitectul Smărăndescu (1922). Schimbarea este însă evidentă: în primul rând, lotul a fost divizat și noua casă Pherekyde se află mult retrasă de la stradă, în fața ei construindu-se ulterior o altă reședință (1927 sau 1940 potrivit diferitelor surse, fostă Legație a Spaniei), după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu (1879-1973). Acesta era prietenul și nașul de cununie al lui Paul Smărăndescu. Noua casă Pherekyde este mai mică ca precedenta, de doar 216 m.p., dar proprietarul rămâne consecvent stilului francez, de data aceasta mai puțin decorat.

Atunci când publică albumul cu lucrările sale (1942), Smărăndescu, amintește că proprietatea din str. Romană aparținea inginerului Ion Gigurtu (1886-1959). Acesta a condus Societatea Minieră “Mica” (1920-1948) și a deținut și importante funcții politice, ajungând chiar să conducă Consiliul de Miniștri în 1940.

În lipsa accesului la contracte de vânzare-cumpărare, nu cunoaștem momentul în care Gigurtu a devenit proprietar în strada Romană, însă putem constata următoarele: în Almanach du High-Life 1923 M. Pherekyde apare încă cu locuința în str. Romană pe când în Almanach du High-Life 1924 la adresa locuia deja familia Gigurtu. Putem deci presupune că Gigurtu ar fi putut să cumpere direct de la Pherekyde, dacă acesta s-a mutat în 1923-1924. 

Se păstrează o intervenție din perioada interbelică, cel mai probabil la comanda sa. Urcând scara monumentală privirile ne sunt atrase de un panou decorativ de mari dimensiuni, care se constituie ca un perete vitrat. Poartă semnătura arhitectului Duiliu Marcu și a fost realizat în atelierul Gaetan Jeannin din Boulogne-Billancourt, renumit pentru lucrările Art Deco. Comparând cu o fotografie de epocă a exploatării aurului din Brad (Arhiva “Replica Hunedoara”), putem să presupunem că panoul reprezintă o panoramă atât de dragă proprietarului casei încât a cerut să îi decoreze spațiile private.

Se cunosc și alte proprietăți ale lui Ion Gigurtu: între 1932-1934 se ridica pe Calea Victoriei nr. 61-63 imobilul de locuințe pentru funcționarii Societății “Mica”, avându-l ca autor tot pe Duiliu Marcu (Blocul Nestor a căzut la cutremurul din 1977); între 1934-1935 arhitectul Marcu a proiectat o vilă de vacanță a lui Ion Gigurtu din Predeal.

În str. Romană/Nicolae Iorga a fost Ambasada Canadei iar în prezent proprietatea adăpostește diferite birouri și spații de conferințe ale Universității “Spiru Haret”.

Adresăm mulțumiri conducerii Universitatii Spiru Haret pentru permisiunea de vizitare și fotografiere.
 















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu